Ora 14:00. Ora de laborator a unei materii predate de un superprofesor. Omu ne "distribuie" materialele dupa care urma sa conspectam niste treburi, iar in plictiseala lui se apuca sa ma intrebe daca se mai aude ceva de greva de la metrou. O intrebare destul de pertinenta avand in vedere ca viata lui, in secolul vitezei a ajuns sa depinda de acest mijloc de transport, mai rapid in Bucuresti decat masina. Primeste raspunsul dupa care imi adreseaza o alta intrebare, si anume, cum se circula pe DN1, stiind ca poteca cu pricina face parte inevitabil din naveta mea. Ii dau omului raspunsul insa lipsa de inspiratie ma face sa ii spun ca au aparut ceva cratere pe şuşea. Si de aici a inceput o intreaga discutie cretinoida, la care au inceput sa participe, bagandu-se in seama precum chilotii in fund, diversi "colegi" care mai de care cu o "vasta" cultura in...orice si din care am realizat cele mentionate in inceput.
In primul rand, am auzit de la un baiat care vine imbracat in aceleasi haine in fiecare zi de vreo...2 semestre asa..., ca asfaltul nu e bun din cauza apei din nisipul care se pune in mixtura asfaltica, baiat care cu cateva seri in urma, statea la usa camerei mele din camin si le explica unor indivizi cu voce tare cum stie el adevarul despre razboiul din Irak sau cum stie sa unelteasca (in scop sinucigas cred) AK-47, persoana care probabil stie unde e Osama dar nu vrea sa spuna.
Apoi ca tot veni vorba de razboaie, capturi si alte cele, un alt semidoct cu o tacalie paduchioasa, se apuca sa ii povesteasca profesorului despre cum a fost judecat Saddam si cam pe unde o va coti omenirea afirmand niste chestii complet idioate si imbecile, exprimate cu un aer de cultura iesita din comun ca si cum el ar stii adevaruri absolute, aflate probabil, in diferite discutii cretinoide, la scara blocului, inventate dupa potolirea setei cu o bere fara alcool la doza.
Cativa colegi mai de bine, isi vedeau de treaba, si probabil in sinea lor ori erau depasiti de "nivelul culturii" oamenilor de balta, ori pur si simplu se ghidau pe principiul "daca nu stiu, nu ma apuc sa vorbesc precum prostul aiurea".
Profu saracu, om de 60 si ceva de ani, ramane tablou. Statea si se minuna de ce auzea, in gandul lui zicand cred: "Ahh, Doamne...la anu ies la pensie!"
Insa faza cea mai tare a avut sa se intample in pauza. Dupa ce am ascultat toate tampeniile enumerate mai sus, mi-a fost dat sa aud urmatoarea sintagma scoasa pe gura de o...hai sa nu ma mai feresc de cuvinte...PROASTA, cu 22 de primaveri apucate din pacate, si citez nu chiar intocmai, dar nu voi denatura sensul: "Nu mai voi casatori niciodata dom' profesor. Am ceva bani pusi de-o parte si ma voi muta la tara. Nu ma voi marita si nu voi face copii. Poate voi adopta."
M-a marcat extrem extrem de grav, faptul ca ea la 22 de ani are bani pusi de-o parte cat sa traiasca decent. Prostia unor astfel de specimene sfideaza si cele mai elementare urme de logica si bun-simt, si culmea, vaca s-ar putea sa fii crezut ca noi o si credem.
Pai cum sa spui fa ca ai tu bani cand muncesti pe coji de seminte si rar pe bonuri de masa? Cat trebuie sa ai creierul pentru debitarea cretinismelor de genu asta? Raspuns: Pai cam atata.
Si am inceput si eu inevitabil sa o iau la p**a si am decis cu inca un coleg sa ne luam si noi casa langa ea la tara, sa ne extindem, sa ne facem plantatii, apoi unu din noi sa cumpere si casa de langa ea, sa ne plantam fasole pe vrej si sa ii acoperim plantatia din spatele cotinetei si astfel sa ne bagam p**a in banii ei economisiti, pe care ii are ea "pusi de-o parte".
Ca o concluzie, japitele astea, traiesc, respira, vorbesc, au opinii si idei, ba chiar au primit si alocatie cand erau mici.
Hai la culcare, gen! Ultimul sa stinga lumina, gen!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu